miercuri, 18 martie 2009

18


Ce gandire limitata am putut sa am cand am gandit ca o sa trec cu vederea aceasta zi si ca nu conteaza... Cum am putut sa cred asa ceva? Nu o sa ma mai intalnesc niciodata aceasta zi, aceasta varsta, acesti ani minunati... Asa ceva nu trebuie sa treci cu vederea, nu ai voie! Am zis ca nu-mi pasa... Nu are cum sa-ti nu pese... in adancul inimii tale te gandesti zilnic si suferi, si in exterior incerci sa arati opusul, ca esti indiferent. Dar Dumnezeu s-a indurat de mine si mi-a deschis ochii, m-a scos la lumina. A fost cea mai frumoasa zi din viata mea, prima zi perfecta. Prima zi din viata mea cand am simtit iubirea celor din jur, am simtit ca sunt iubita...vai, ce sentiment minunat, aceasta dragoste, sa simti ca insemni ceva pentru cineva, si am simtit-o. Chiar saptamana asta ma gandeam de ce unii oameni plang de fericire....daca esti fericit de ce sa plangi, cum poti sa plangi de fericire si nu intelegeam...Acum cunosc sentimentul. Tot astazi a fost prima zi din viata mea cand am plans de fericire. A fost superb. Pe langa Ana, Alex, Alex V., toata clasa mi-a fost alaturi, sa vezi ca atata lume e acolo pentru tine si se bucura impreuna cu tine... Astazi a fost o zi traita, si cu parere de rau ca nu este asa in fiecare zi, sa nu trebuiasca un eveniment special, ci pur si simplu, viata noastra sa fie ea insasi evenimentul pentru care ar trebui zi de zi sa ne bucuram. Si ma gandesc ca m-am simtit iubita, dar cum sa nu te simti iubit cand Fiul Lui Dumnezeu si-a dat viata pentru tine; daca cel mai bun prieten al tau si-ar da viata pentru tine gandurile tale ar fi de multumire si ca nu ai avea ce rasplata mai mare sa-i dai decat si tu viata ta; este asa de simplu si totusi nu este simplu deloc. Doamne iti multumesc pentru dragostea Ta si pentru ca mi-ai oferit aceasta zi plina de experiente. Mesajul de la Ema: "Alice, Ii multumesc Domnului ca te cunosc si ca esti prietena si verisoara mea! Iti doresc din toata toata inima mea, Alice, sa fii bolnava de dragostea Domnului Isus! Omul ascuns al inimii tale sa aiba curatia nepieritoare a unui duh bland si linistit, care este de mare pret inaintea Lui Dumnezeu! Te iubesc mult!" Multumesc, Ema... Cred ca esti singura care ai stiut sa-ti arati afectiunea fata de mine chiar si numai prin cuvinte! Mesajul de la Kati: "God bless you with love and peace and may God be the one to grant you the wisdom to choose the right path!" Cred ca acum realizez ce mult avem noi oamenii nevoie de iubirea celor din jur, si eu personal...; sa primim si sa oferim iubire de la egal la egal, asa cum stim noi mai bine si sa o facem din toata inima. Si nu pot sa spun ca nu am fost inconjurata de iubire, de familie...doar ca, presupun, aceasta iubire nu este exteriorizata, iar acum cred ca acest lucru este necesar, un lucru greu, dar esential. Te-ai nascut intre oameni, traiesti printre ei si impreuna cu ei... Nu ai cum sa te separi de societate ( cum credea personajul principal din "Adolescentul", si cred ca si din aceasta cauza nu si-a putut pune in practica ideea care l-a macinat atata timp) viata sociala este vitala pentru noi oamenii. Ai puea totusi sa te inchizi in carapacea ta, dar doar pentru un timp, nu ai rezista....Singuratatea este cea mai sfasietoare boala letala, te consuma pe dinauntru, ca un vierme... Acum sper ca nu am facut too much big deal acout my birthday... Eu intentionasem sa nu fac deloc si acum sper sa nu fi exagerat. Acum o sa ma duc la culcare...

luni, 9 martie 2009

Suntem egali, dar diferiti


Omul a fost cea din urma fiinta care a aparut pe pamant, dar a fost cea dintai care s-a folosit de creier pentru a tinde la ceva mai bun si mai mare decat el insusi. Oamenii au trait dintotdeauna in umbra unui mare semn de intrebare. Cine suntem? De unde venim? Unde mergem? Inca nu se cunosc decat putine lucruri, dar presupun ca s-a atins punctul unde se poate cu o oarecare certitudine sa se ghiceasca multe.
In credinta crestina si invatatura Lui Dumnezeu, toti oamenii sunt egali intre ei; chiar daca suntem impartiti pe diferite categorii, noi, oameniii, suntem egali in fata Creatorului nostru. Natura noastra umana, slabiciunile noastre, acestea sunt lucrurile care ne apropie unii de altii. Fiecare din noi face parte din creatia Lui Dumnezeu, fiecare nascandu-se in pacat, pacatul pe care l-am mostenit de la stramosii nostri Adam si Eva.
Acceptam ca suntem si diferiti ca popor, ca natiune, in limba pe care o vorbim, teritoriul tarii in care ne-am nasut, obiceiuri si traditii. Mai mult, ne putem plasa in cultura, in bogati si saraci, genii si mediocrii, in felul in care traim in familie si in relatiile in societate. Cred ca unul dintre lucrurile care ne fac sa fim atat de diferiti este personalitatea, felul nostru de a fi in viata de zi cu zi.
Sub inegalitatile de tot felul, diferente de sexe, de varsta, de forta fizica, dincolo de deosebirile de inteligenta si de vointa, intre toate fiintele umane se gaseste un caracter comun, identic; se gaseste calitatea de a fi in acelasi moment o fiinta vie, cugetatoare si constienta. Aceasta calitate se gaseste in fiecare om in grade diferite.
Suntem oameni si suntem egali, suntem oameni deci suntem diferiti. Cred ca aceste doua lucruri sunt legate una de alta. Ceea ce ne face egali ne face si diferiti. Avem aceleasi drepturi deci suntem egali. Dar cand vorbim despre a avea o opinie proprie, de a gandi intr-o maniera unica care te diferentiaza de restul lumii, aici nu mai vorbim de egalitate ci de diferentiere. Prin simplul fapt ca rationam, avem o conceptie bine definita asupra lumii si ne definim pe noi insine prin ceea ce facem. De fapt, a fi diferit inseamna a fi unic.
Si totusi, in final,totul se rezuma la o chestiune asa de simpla; pe baza acestei chestiuni iau nastere basmele: lupta dintre bine si rau. Ce vrem sa facem cu viata noastra si ce drum alegem. Aceasta este alegerea care face diferenta. De dorit ar fi sa fim egali prin inlaturarea raului si practicarea binelui. Binele sa fie scopul vietii noastre, pentru care se merita sa luptam. Atunci vom trai cu totii in pace si fericire.

duminică, 23 noiembrie 2008

Un vierme mic...


Un vierme mic
de Costache Ioanid

E noapte. La o masă, aplecat peste hârtie,
Cu-abecedaru-n faţă, stă un copil şi scrie.
Dar lângă el, vicleană, din luciul filei roze,
Zâmbeşte o şopârlă din cartea lui cu poze.
Acum copilu-şi pune creionul între dinţi.
"...Şopârlele-s frumoase... şi-s repezi... şi-s cuminţi."
Uşor el dă o foie. Şi alta... Şi-ncă una.
Apare papagalul... păunul şi păuna...
Şi un cocoş cum scurmă, hrănind o găinuşă,
Şi un... Dar stai... afară... cine-a scâncit la uşă?
Baiatul stă şi-ascultă. E-o voce sau părere?
Se duce-n prag şi strigă: "E cineva?" Tăcere.
Ba nu. E-o voce subţire. Auzi? Mi-e frig... îngheţ...
Copilule, deschide pentr-un sărman drumeţ!
Dar cine eşti? Mi-e frică. Sunt mic... Să-ntreb pe tata!
Nu-l întreba! Deschide că ploaie cu găleata!
Dar cine eşti? Un vierme... O, viermii nu prea-mi plac.
Dar eu sunt mic... o scamă... Şi, când mă fac covrig,
Abia mă vezi. Hai trage zăvorul că mi-e frig!
Şi i-a deschis baiatul: Noroc şi seara bună!
Noroc... Dar unde-i ploaia? A stat... Nu vezi că-i lună?
Hi-hi! A fost o glumă ca să mă laşi pe prag...
Dar stai, nu-nchide uşa, că după mine trag
Un vechi şi bun amic, un şoricel din pod...
Sunt eu! Dar cartea unde-i! Ia dă-mi-o să ţi-o rod!
Apoi o să dăm fuga prin mese şi prin blide
Să facem mii de pozne. Dar stai, mă rog, nu-nchide,
Că trag şi eu cu coada o bufniţă flămândă!
O bufniţă? Mi-e frică! Dar bufniţa e blândă...
Sunt bufniţa! Priveşte în ochii mei rotunzi.
De-acum să umblii noaptea şi ziua să te-ascunzi!
Să fii ascuns de mama, de tata... Stai puţin.
Ia mai lărgeşte uşa să intre şi-alt vecin...
Eu! Mă cunoşti. Sunt vulpea. Şi cred că mă iubeşti...
Eu ştiu că vulpea strică... Ce? Viile? Poveşti!
Dacă asculţi de mine am să te-nvăţ să furi!
Dar e păcat... N-ai teamă! Nu spune în Scripturi
Că apele furate mai dulci sunt, mai plăcute?
Şi-acum...deschide-n lături, că vine...vine iute...
O zînă fără seamăn! Zâmbind să-i ieşi în cale
Slăvitei caracatiţi! Încolăcimii sale!
Nu, n-o primesc! Mi-e frică! Afară! Prea târziu...
Căci bufnita şi vulpea şi soarecul cenuşiu
Dau uşa de perete. Şi umede ventuze
Se prind în rotocoale pe umeri, peste buze...
Ce rece-mbrăţişare! Cum i se frânge trupul!
”Aşa! Sunt desperarea! Acum apare lupul!”
Vai! în chenarul uşii doi ochi de foc se-arată...
E lupul ce rânjeşte... şi vine... vine..."Tată!"
Ca trăznetul loveşte o flacără pe lup.
Iar umedele braţe de pe copil se rup.
”Tu dormi?” îi spune tata.”Şi lecţia n-ai scris!”
Ce bine-i lângă tata! Ce bine c-a fost... vis...

"Minciuna nu-i o crimă", se spune câteodată.
"E-un vierme mic, ce trece. Şi floarea-i tot curată..."
Nu floarea nu-i curată! Un vierme nu-i ca roua.
Întâia ta minciună aduce pe a doua.
Întâi e-o verigă, apoi un lanţ: robia.
Visarea trage lenea, şi lenea lăcomia.
Apare băutura, desfrâul, furtişagul.
Şi-apoi când desnădejdea, trecând în fugă pragul,
Te face să-ţi curmi viaţa sau să te-mbete crima,
Cine-a deschis zăvorul? Doar o minciună... Prima.
Minciuna e o crimă! E-o crimă orice pată!
Când vine micul vierme, tu strigă-n grabă: "Tată!"
Prin sângele salvării loveşte-l pe duşman!
Alungă primul oaspe, căci ultimu-i Satan!

...it's much deeper than it seems!

marți, 18 noiembrie 2008

The day...

Am avut de facut o compunere la istorie cu ocazia zilei de 1 decembrie si facui...so here it is....aaa..da...si pozele sunt facute tot cu ocazia asta....de mine...wow..cum am reusit progresul asta...8-| (:|

Înţelegând...de ziua ţării mele...


Sufletul meu era slab, şiroaie de lacrimi grele mi se prelingeau pe obrazul rece. Vroiam să mă opresc din plâns, dar nu puteam. Nimeni şi nimic nu puteau să mă ajute în acele momente. Faptul că bunicul meu nu mai era m-a dărâmat complet. El era pentru mine modelul meu în viaţă, prietenul meu cel mai bun, era sfătuitorul meu; de fiecare dată când aveam o problemă, o nelămurire, mă duceam la el şi se părea că el mă înţelegea cel mai bine, îmi cunoştea mereu gândurile. La cine o să mă mai duc de-acum încolo?

Până la urmă o să trebuiască să accept realitatea, bunicul meu nu mai este. Dar este ceva ce-mi ţine mintea ocupată, o nelămurire, o taină, de nici nu mai pot să visez; ceea ce mă intrigă cel mai mult este că a murit în război, această boală, acest lucru inutil pe care nu-l voi înţelege niciodată. Cum să mergi la război ştiind că vei muri cu siguranţă; pentru ce să mori, pentru cine? Nu vad nimic glorios în acest lucru. Când au venit să ne aducă vestea, cei din armată ne-au zis că a murit, dar a murit ca un erou. Eroism, patriotism... Cu ce sunt ele de ajutor când un om moare şi nu mai este lângă cei dragi. Bunicul a fost un om bun, un om moral, cu siguranţă merita mai mult decât o moarte haotică într-un război de care oricum nu-i pasă nimănui. Până la urmă de ce a vrut el să se ducă în război? Şi ni s-a spus că batalionul în care era ar fi putut să se retragă, dar ei au ales să rămână şi au atacat inamicul. La ce s-au gândit atunci, în momentul acela? Cred că bunicul m-a uitat.

Mă îndrept spre camera unde a stat el; era ceva în acea cameră, de fiecare dată când intram acolo, mă linişteam. Deja mă simt un pic mai bine. Păşesc spre fereastră şi văd pe pervaz o carte prafuită care zăcea acolo. În carte găsesc o scrisoare; o deschid si recunosc scrisul bunicului...


Dragă Daniel,

Când o să citeşti aceste rânduri eu nu o să mai fiu. Eşti băiat mare de-acum. Trebuie să fii puternic, să accepţi lucrurile aşa cum sunt. Adu-ţi aminte ce ţi-am spus; tot ce se întâmplă în lumea asta, se întâmplă cu voia Lui Dumnezeu şi fiecare lucru are câte un scop bine definit în planul Lui măreţ.

De când am intrat in război am ştiut că nu avem nicio şansă, totuşi trebuia să se întâmple. Mai sunt câteva lucruri bune în această lume, pentru care se merită să lupti: pentru iubire, oameni, pământ, pace, dreptate şi chiar pentru soarele care răsare de dimineaţă; şi eu am avut ocazia să lupt pentru ele.

Am avut ocazia să ne retragem, dar am ales să înaintăm. Dacă nu mureai acum, mureai peste o oră, sau poate la noapte sau chiar mâine; în acel moment nu mai conta. Nu ştiu de ce, dar preferi să mori când ataci, nu şi atunci când eşti atacat; când înaintezi spre inamic parcă îţi alegi singur soarta, dar fiind tu ce cel atacat moartea ţi-e impusă. Să nu-ţi fie teamă! Căci o să mor, dar o să mor un om liber şi împlinit. Adevăratul curaj nu înseamnă să aştepţi în linişte evenimentele ci dimpotrivă, să alergi înaintea lor, ca să le cunoşti cu o clipă mai devreme şi să le primeşti. Eu am primit această moarte fără strângere de inimă. Îmi iubesc ţara, iubesc neamul în care m-am născut şi acum am ocazia să mor pentru ele. Nu oricine are privilegiul acesta, deci sunt onorat să-mi dau viaţa pentru un aşa ţel, pentru libertate!

Singurul regret pe care îl am este că nu am apucat să-mi iau rămas bun de la tine, nepotul meu cel drag! Fii tare pentru tine, pentru ţara ta şi mai ales fii mândru că esti român!

Cu dragoste, al tău bunic!

Două lacrimi mi-au umezit acum obrajii, dar erau lacrimi de bucurie. Bucuria de a întelege lucrurile care până atunci îmi erau necunoscute. Eram mândru că bunicul meu a fost un erou. Acum întelesesem! Bunicul meu a fost un erou pentru că a cunoscut lucruri mai de preţ decât viaţa. El nu a murit în van, a murit pentru libertate, pentru ţară!



joi, 13 noiembrie 2008

The rules


The rules...
All you people listen up!
You are incapable of rational thought!
You will not think!
You will not move!
You will not twitch!
You will not have random synapses in your brain-housing goop!
Is that clear?
(Sir, yes, Sir!)
If I give the word, you will move!
If I do not give the word, you will not carry on random thoughts, is that clear?
(Sir, yes, Sir!)
You will not tell me what you think!
I don't care what you think!
What you think is irrelevant!
Now, lock your bodies, and stand by for command!

... desi nu am trecut printr-o situatie asemanatoare, mi se pare foarte frustrant sa ti se comande...asa...in armata...vine un nene de ala chietros, da chietros tare cu o voce de aia de-ti sta apa-n creier si incepe sa raga si el acolo si sa-ti spuna ce tre' sa faci, cum tre' sa faci si cand tre' sa faci. Si normal ca tu nu ai voie sa scoti niciun sunet! Nu doresc nimanui....decat aceluia care isi doreste :D!

marți, 11 noiembrie 2008

Leapsa de la Tiara

Leapşa from Tiara

Cat e ceasul? 12:03
Numele tau este? Alisus :-”>
Porecla(nickname): Ciui (Stranger)
Ai tatuaje? nope
Culoarea ochilor ? banala culoare... carpui ;)
Locul in care te’ai nascut ? la mama acasa :P Mancarea favorita ? n-am asa ceva

Ai fost vreodatat in USA? De fiecare data cand ies din casa
J)
Ai infasurat vreodata pe cineva in hartie igienica ? nu-mi mai dati idei! :>
Ai iubit pe cineva atit de mult incit sa-ti vina sa plingi? Doest it matter? Does it make a difference?
Ai fost implicat in vreun accident de masina? Nu....
Crutoane sau bacon? Bacon...nu!si crutoane? Ce-s alea? Stai sa caut in dex....asa....crutoane:
Bucată mică de pâine prăjită (în grăsime) care se serveşte în supă. Beax!!! Cu siguranta nu-mi place! ;))
Zi favorita din saptamina? Cand e greva! ;;)
Resturant favorit? Ala....nu stii?
Sport favorit sa te uiti la el? Snooker...cred...de fapt ma uit numa cand joaca Ronnie:X...nu chiar...
Bautura favorita? Jack Daniels! =)) apa
Inghetata favorita? Era una buna la Penny...una cu cacao si cirese
=p~
Walt Disney sau Warner Bros? Warner Bros si Pixar
Restaurant fast food favorit? Fast food kills!haha!
Ce culoare are dormitorul tau? Verdeeee...brotacelll
De cite ori ai copiat la vreun examen? Rectific intrebarea: de cate ori ai incercat sa copii? Asa da!
De la cine ai primit leapsha asta? Aneetiara
In care magazin ai fi cheltuit toti bani de pe card? Da-mi cardu cu bani si se rezolva....oriunde pot sa cheltui..da tre’ sa am ce sa cheltui...:”>
Ce faci de obicei cind te plictisesti? Ma plictisesc....:-??
La ce ora mergi la culcare? depinde
Cine o sa raspunda prima/primul la leapsa asta? Timmy Citi dintre cei carora le trimiti leapsha nu-ti vor raspunde? Tre’ sa raspunda...:D
Care program tv nu pierzi niciodata ? filmele de pe protv de la 8 seara....alea de oscar...cu steven segal =))....NOT!
Ultima persoana cu care ai luat masa la restaurant? La masa din bucatarie se pune? :D
Ce asculti in momentul asta? Linkin park- Hands held high
Care e culoarea preferata? Verde, rosu, multeee
Mare sau lac? Nu cunosc marea...:(
Ai ramas vreodata fara benzina la masina? Care masina? =))
Ce preferi pisica sau catel? Caine si chisica
Ce anotimp preferi, vara sau iarna? Primavara, vara, toamna, iarna! Toate! Nu-s rasista!

Esti solo? Aceasta intrebare este incorecta! Repair!
J)
Esti indragostita de cineva? mereu
Cit e ceasul? 12:55 (tre’ sa plec la scoala)

duminică, 9 noiembrie 2008

Just a butterfly...



Would you change your life with a butterflie's? To stay above all things, to have the world at your feet, to touch the sky...but this joy will last only a day, because it is a day life. After that, your wings will get heavier and heavier, the air will push you down, a simple raindrop will take your last breath. And only if you are lucky a tender wind will carry you home. The things who made you once feel perfect, the same nature will eventually kill you... It's worth risking to be a butterfly?